Istoricul localităţii

Istoricul comunei se pierde în negura vremurilor. Cele mai vechi urme despre aşezarea de aici  dateaza din neolitic (5500-2500) - idol antropomorf, din epoca bronzului (1800-800) şi a fierului (Hallstatt). dar şi din sec. V-VII e.n., vestigii descoperite în centrul satului de reşedinţă la „Mănăstire" şi la „Povarnă", precum şi în satul Mârlogea, la „Piscul cu cioburi", atestând existenţa ipotetică a unor cetăţui traco-geto-dacice de apărare.De altfel, însăşi toponimicul satului component Buzota, se pare a-şi trage seva dintr-un fond lingvistic traco-dac. În sprijinul vechimii aşezării vine însăşi topografia locului, ulucul Cricovului Sărat strâns în chingile dealurilor, pe vremuri împădurite, oferind un adăpost sigur locuitorilor din zonă.
 
Fără să indice baza documentară, Dicţionarul enciclopedic român (vol. I, 1962, p. 162) afirmă că localitatea ar fi luat fiinţă din 1642. Prima atestare documentară, cunoscută nouă, datează însă de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Într-un hrisov dat de voievodul Ştefan Surdul, la 12 iunie 1592, li se recunoştea unor anume Ion, Cujba şi Stoica ocina în Măstăneşti „din apa Cricovului pe Valea Pleşuvei în sus până în malul Pleşuvei, apoi pe slemnea (culmca, creasta-n.n.) Pleşuvei în jos, la vale, până la podişor, iar la podişor în dreptul locului, până la apa Trestiiatului şi pe apa Trestiiatului în jos, până la valea Pleşuvei" (D1R, sec. XVI, vol. VI, 1953, p. 50-51). Într-o broşură, nedatată, cuprinzând „File din trecutul comunei Apostolache", N.I. Simache anexa copia aceluiaşi document, transcris în 1832 de poliţaiul oraşului Bucov - capitala judeţului Saac, Gh. Plavian, ca fiind emis cu zece ani mai devreme, în 1582, de voievodul Alexandru.
Ori se ştie că cel mai apropiat de această dată este Alexandru al II-lea Mircea, care a domnit, în două rânduri, între 1568-1577 şi deci nu putea semna un act emis cu cinci ani mai târziu. Inadvertenţele ne determină să presupunem că transcrierea poliţaiului este greşită, iar data certă a documentului rămâne: 12 iunie 1592.
Trei ani mai târziu, în 1595, comisul Postolachi, fratele marelui ban Pavlache (Caragea) din Clejani, împreună cu soţia sa Voichiţa, încep construcţia mănăstirii, care le va purta numele şi de la care şi localitatea îşi va lua, cu vremea, actuala denumire. Sigur este că, în
documentele din vremea domniei lui Matei Basarab (1632-1654), localitatea şi chiar mănăstirea, poartă încă numele de Măstăneşti.
 
Astfel, la 6 iulie 1632, într-un zapis de vânzare intervenit între Barbu Răut şi logofătul Tudor Ratescu, se precizează că ocina care făcea obiectul documentului se află la Măstaneşti, Buzota şi Valea Boului (vechea denumire a satului Valea Cricovului). lar la 25 iulie 1652, când lăcaşul comisului era închinat de Matei Basarab mănăstirii Dohiar de pe lângă muntele Alhos, împreună cu moşiile ce îi aparţineau, printre care Popeşti, Vaideel, Jugureni sa., încă purta numele de „Sf. mănăstire de la Măstăneşti".
De asemenea, trebuie precizat că din document rezultă că boierul Postolachi, nereuşind să termine întregul complex arhitectural, lăsase prin diata, pe lângă moşii, vite, albine, porci şi o sumă de ,,2000 de taleri ca să (se) lucreze totul împrejur ce e nevoie: chilii, clopotniţa şi curtea". Un sfert de veac mai târziu, la 29 mai 1677, când lăcaşul este ars şi pustiit de tătari, voievodul Gheorghe Duca dă un hrisov de întărire de stăpânire a mănăstirii de la Vaideei-Slobozia lui Enache (lalomija) asupra mănăstirii lui Apostolache comisul, „să-i fie metoh". Abia într-un document din 25 august 1780, când se intervine pe lângă stăpânire pentru înfiinţarea unui târg săptămânal pentru locuitorii din zonă, se aminteşte că acesta ar urma să fie organizat „pe moşia mănăstirii Apostolache". Încuviinţarea stăpânirii a fost acordată abia după doi ani (12 ian. 1782), dar fixarea zilei târgului se face anevoie abia la 12 noiembrie 1782. Veacul al XlX-lea aduce ceva nou în istoria localităţii. La 6 iulie 1848, o ceată de ţărani, nemulţumiţi de arendaşul satului Valea Boului, Constantin Ion Grecu, îl prind şi îl zdrobesc în bătaie (IPD, 1,90). Apar apoi primele documente care atestă existenţa petrolului în această zonă.
Bunăoară, într-o „listă de locurile unde se face exploalaţie de păcură în judeţul Prahova", întocmită de cârmuirea judeţului, în 1853, se menţionează că în satul Apostolache, deşi „nu se exploatează", există „cinci guri" de exploatare cu un „venit (de) câte 20 vedre pe an", „proprietatea mănăstirii Apostolache, închiriată în folosul arendaşului moşiei", dar păcura fiind „subţire", preţul unei vedre nu se ridica decât la „3 lei"(Arh. Nat. Ph., Pref.jud. Ph., inv. 50/1853, f. 53-54). În urma unei cercetări a subprefecturii plăşii Cricov, efectuata la 4 februarie 1861, se precizează că, în 1856, locuitorul Radu Cazacu a deschis două guri de exploatare de pe urma cărora a obţinut 100 de vedre de ţiţei în acel an, iar Eftimie Ion a deschis alte trei guri, în 1859, care au dat 220 de vedre, dar „în 1860 a încetat vâna". Noi tentative de exploatare se manifestă în 1863, dar o cercetare a subprefecturii, efectuată doi ani mai târziu, constată că „deşi au fost şapte fântâni după vreme de păcură însă sunt fără de păcură într-însele şi fără să producă nici un venit". Se pare însă că pe parcurs problema s-a ameliorat, de vreme ce, între 1895-1900, găsim la Apostolache o „fabrică de gaz", cu o capacitate de prelucrare de 20 de tone anual, iar o statistică întocmită în 1897, evidenţiază existenţa a 15 puţuri productive şi a altora 73 care nu produc.
Mirajul „aurului negru" face ca la începutul secolului XX, să întâlnim prin aceste locuri pe Const. Dobrogeanu-Gherea, în calitate de concesionar al tutor terenurilor petrolifere, dovedite pare-se până la urmă neproductive.
 
În vara anului 1905, Gherea se adresa preşedintelui Comisiunii pentru regularea şi consolidarea drepturilor de concesiune asupra terenurilor petrolifere de pe lângă Tribunalul judeţului Prahova, pentru a vesti pe „toţi acei care ar pretinde că au vreun drept asupra terenului în chestiune să-şi formuleze pretenţiile prin petiţiuni adresate primului preşedinte al Tribunalului Prahova, lie Inainte de cercetare, fie chiar în ziua cercetării în localitate". Dosarul chestiunii cuprinde, printre altele, trei cereri semnate de Gherea, planul terenurilor concesionate, contestabile unor cetăţeni, precum şi hotarârea Comisiunii pentru regularea şi consolidarea drepturilor de concesiuni petrolifere din judeţul Prahova tir. 84 din 22 august 1905, prin care se consolida  dreptul de concesiune şi exploatare al reclamantului C. Dobrogeanu-Gherea, luat de la proprietari concedenţi în indiviziune... (urmează numele lor - n.n.) prin actul de concesiune şi arendare autentificat de Tribunalul Prahova Secţia 1-a sub rtr. 2703/1904, transcris în registrul special, la nr. 6013/1904, cu începere de la data acestei hotărâri şi până la 8 mai anul una mie nouă sutenouăspre- zece, cu drept de prelungire pentru reclamant pe alţi 14 ani, numai asupra terenului în suprafaţă de unsprezece hectare una mie metri pătraţi situat în comuna Apostolache. jud. Prahova la locurile denumite la ..Cetăţuia", care teren este configurat în planul aflat la dosar. ridicat de G. Marineseu şi verificat de inginerul hotarnic C. Crapaloreanu şi cuprins în perimetrul însemnat cu literele A, B, C, D, a, b şi E, învecinat cu persoanele (sic!) ariitate mai sus, cu apa Chiojdeanca, cu izvorul Ciuciu-rului despre Mosncnii Chiojdeni şi cu terenul contestatorilor Gh. lonescu şi Ion Ghiţă Mihai cuprins în perimetrul însemnat pe plan cu literele a, b, c. d şi e". Probabil însă că zăcămintele nu erau de ignorat, ceea ce explică înfiinţarea, în 1908, a societăţii petrolifere ..Apostolache", cu capital (iniţial de 2.500.000 lei, sporit în 1928 la 10.000.000 lei) anglo-francez şi în parte belgian (în legatură cu grupul ..Geonaphta").